Pe locuri..fiţi gata...START.. :x ...

..după o lungă aşteptare şi multe înjurături primite :))..încep rubrica specială :x...

Am o menţionare..nu există ORDINE.. ;)) .. sper să nu existe discuţii pe tema asta.. :D....

Nu contează decât faptul că toate persoanele care vor fi precizate aici sunt importante pentru mine :x...

...Well..voi începe cu o persoană super special for me.. :x..one of My Best Friends...my sunshine :x....cea cu care mi-am împărţit zâmbetele şi mai ales lacrimile...

Numele ei este Cosmina...

..Scurtă descriere: .. păi.. are 16 anişori [şi va face 17 în octombrie] ... este o nebună la fel ca mine, o alintată, are aceleaşi .. hm.. să le zic "revolte" :)) ..a, da şi cum am uitat.. are o voce minunată :x.. ea este micuţa mea vedetă...

Să trecem la ce ne "intereseză" pe noi ;))..De ce o iubesc?..

Simplu :x..Ea este cea care mi-a zis întotdeauna "eşti puternică.. o să trecem şi peste asta.. ai să vezi că va fi bine.. eu sunt mereu lângă tine dacă ai nevoie să vorbeşti cu cineva".. Ea este cea care m-a făcut să mă simt specială atunci când toţi îmi întorceau spatele şi ma ţintuiau la pământ cu insultele şi părerile lor... Ea este cea care vorbeşte cu mine la telefon până la 3-4 dimineaţa ascultându-mi aberaţiile de îndrăgostită/revoltată/fericită/visătoare.. Ea este cea care atunci când simt că totul se prăbuşeşte-n jurul meu, face o tâmpenie şi-mi readuce zâmbetul pe buze... Ea este cea alături de care am făcut numai tâmpenii :)).. să vedem ce exemple aş putea să menţionez :-?.. faptul că într-o zi cu nişte bani de buzunar în plus şi multă plictiseală şi imaginaţie ne-am vopsit cu vreo 3-4 culori :>... şi.. mai erau multe altele dar sunt în pană de idei acum :)).. cert e că lângă ea am simţit pentru prima oară prietenia, ce înseamnă să ai un suflet geamăn care să te citească ca pe o carte deschisă, cu o singură privire să-ţi vadă tristeţea sau bucuria din inimă... Lângă tine am învăţat să mă bucur de cele mai mici şi "neimportante" [la prima vedere] lucruri.. alături de tine am învăţat să-mi ascund sufletul de cei ce nu vor să mă vadă aşa cum sunt cu adevărat.. Cu tine am învăţat să plâng pentru ceea ce merită, să râd cu poftă, să iubesc cu toată fiinţa, să dispreţuiesc persoanele josnice.. Pe scurt.. lângă tine am crescut.. şi-ţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai oferit şi îmi cer iertare acum pentru toate dăţile în care ne-am certat din vina mea, pentru că mi-am pierdut controlul sau nu am gândit.. te rog să mă ierţi şi să nu uiţi niciodată că TE IUBESC şi te voi iubi mereu, my BFF :x ...

Şi cu aceste câteva lacrimi de iubire şi bucurie vreau să-ţi amintesc de un mesaj pe care ţi l-am trimis pe data de 16.02.2008 la ora 00:06, pe care sper să nu-l uităm niciodată şi să fie pecetea prieteniei noastre: "Ştiu că-i miezul nopţii şi că numai de mine nu ai chef acum..aş vrea să-ţi spun că te iubesc mult şi-ţi mulţumesc că eşti prietena mea şi că mereu eşti lângă mine" ...

Să nu uiţi niciodată că ai doi îngeri păzitori, iar unul din ei e chiar aici..pe Pământ >:D<..

...BOOM!...

..hey..

..Nu'i aşa că'i frumoasă poza? :>...este extraordinară deşi înfăţişează un cataclism...ei bine...aşa sunt eu acum...în interior... :-j...sunt un vulcan care ERUPE...şi în locul lavei fierbinţi, iese doar URĂ pură şi rece..x(....

...Poate ar trebui să explic şi de ce...dar ceva'mi spune că mai bine păstrez pentru mine...o s'o fac să pară impersonală întâmplarea...[nu ştiu în ce măsură reuşesc..dar încerc]..

..Să încep cu o mică parere IMpersonală...unii au un creier cât o arahidă..x(...şi nu ca dinozauru' [respectiv dizonauru' :))] din "The land of the lost"..el e chiar inteligent :-j...o să spuneţi că-s nebună pentru că sunt atât de înverşunată, dar credeţi-mă că deţin toate motivele necesare unei CRIME... :)) ..asta ca să mai exagerez puţin :))...Aşa..reluând..cum poţi fii atât de snob şi egoist şi prost pe deasupra?!...cum?...o fi greu?...

..Deci..faci odată pe deşteptu'..şi te bagi în viaţa cuiva ca un tâmpit ce eşti...da' şi a doua oară? x(...oare n-o fi clar că în momentul în care persoana respectivă dă peste tine sau te mai trezeşti tu să deschizi gură încasezi ce meriţi?...şi nu mă refer la BANI :-j...şi pe deasupra tu să mai şi insişti să "gândeşti" că o să faci ceva bun...

..prima oară am spus că asta e...prostia..ce să-i faci..deşi pentru prima oară în viaţa mea simţisem URĂ...dar acum..a doua oară...[chiar dacă n-a apucat să mişte vre'un deget]..nu ştiu dacă mă mai chinui măcar să vreau să trec cu vederea..până la urmă...legea junglei..tre să-i plătesc cu aceeaşi monedă..problema ar fi că singurul lucru pe care aş putea să i-l iau e BANANA :-j..că inteligenţa,săraca.. a plecat de mult de la el...şi demnitatea o izgoneşte singur în fiecare minut al existenţei sale fără rost.. :-j..

Cu ocazia acestui post m-am şi calmat...doar un lucru mai am de menţionat...ĂSTA E RĂZBOI... ;)...sau mă rog...în cazul meu...auto-apărare... ;))...

Nebunie pe câmpie :x

..Hey hey...wazzup people? :]]...nici măcar nu ştiu de unde să încep...:-?...



..păi..hai cu sfârşitu' ca să fiu originală..:))...



..Aţi simţit vreodată că sunteţi pe cale să explodaţi?...că doar privind la o persoană vi se-ntunecă privirea şi nu reuşiţi să vedeţi decât nişte cuvinte pline de ură scrijelite într-o ceaţă groasă, neagră şi rece?...Simţind că vreţi să plecaţi din locul respectiv într-o secundă fără ca cineva să-şi amintească, că aţi fost acolo şi totodată aţi vrea să ramâneţi acolo doar cu persoana respectivă şi s-o priviţi cum arde-n chinuri, citindu-i durerea în ochii plini de lacrimi reci, ca sufletul vostru?........NU, nu sunt sadică, deşi probabil asta aţi înţeles...dar ca să mă convigeţi că e aşa spuneţi-mi că niciodată nu aţi trecut prin aşa ceva...

...ei?...linişte?....oricât aţi ignorat acel sentiment ştiţi prea bine că măcar o dată aţi simţit asta...poate din GELOZIE...poate din URĂ pură....sau poate INVOLUNTAR.....

..Până la urmă nu mai contează motivul, sentimentul primordial...cel care a cauzat toate astea...contează reacţia ta...dacă alegi să suporţi asta până la momentul oportun..sau dacă alegi ca momentul ăla să vină mult mai repede...sau respectiv nu consideri că trebuie să existe un anumit moment ;))...Uneori..e mai bine să aştepţi un moment potrivit în care să-ţi exteriorizezi tot ce ai ţinut ascuns în tine..în cele mai adânci şi întunecate colţuri ale sufletului tău...



..Nu întrebaţi ce mi-a venit să postez aşa ceva..că...nu ştiu dacă ar fi ceva de explicat..sau de înţeles mai bine zis...Oricum...trecând la lucruri mai frumoase pot să afirm cu bucurie că sunt nebună :))...de ce cu bucurie?...păi pentru că...nebunia mea este cauzată de un sentiment foarte frumos şi o persoană deosebită...încă nu m-am hotărât dacă să vă las pe voi să înţelegeţi sau să vă zic...probabil că vă voi chinui :))....


...Şi pentru că mi-am primit nişte reproşuri...vreau să anunţ că săptămâna asta..cel târziu începutul săptămânii viitoare voi posta rubrica specială :x...JUR!...:x...vă iubesc :x....

Radical !

..Hey hey..

..momentan mă amuză extraordinar situaţia dar este incredibil de enervant în acelaşi timp :]]...

..Mărturisirea mea e următoarea...AM ALERGIE LA PROŞTI...la propriu...:]]...o fi din cauza mediului în care îmi petrec 32 de ore pe săptămână, adică şcoala, unde comunic numai cu persoane competente ce ştiu să vorbească şi să se poarte [majoritatea]...o altă cauză ar fi cartea pe care'o citesc, "Jurnalul unei fete greu de mulţumit" în care protagonista critică fără milă lumea inapţilor şi îşi dezvoltă o adevarată DISPREŢUIRE: "Mi-am îmbâcsit creierul în conversaţii inepte. Mi-am contorsionat faţa într-un râs forţat. M-am îndobitocit timp de vreo 4 ore şi m-am întors într-o stare lamentabilă. Nu mai puteam: simţeam că plesnesc. Credeam că înnebunesc."... Yep o înţeleg perfect...Când apare vreun "şmecher" care vrea să arate că "muşchii lui e tari" îmi vine să-mi iau câmpii...

..Acum câteva minute am avut o...intersecţie cu un specimen..practic nu e mare chestie..dar pe mine m-a scos din sărite atitudinea lui de Macho cu pretenţii...

Deci..se bagă în seamă şi mă întreabă [pentru a4a zi la rând] de unde sunt şi câţi ani am...după, fără să vrea să ştie şi el aşa ca fapt divers cu cine vorbeşte debitează:

El: ai prieten [am presupus că era o întrebare :-??]

Eu: da

El: ai prieten

Eu: DA :-L

El: ceau

...spuneţi şi voi...:...sau mă rog..aveţi ce spune?!...mă cam îndoiesc..:]]...

!!! În concluzie sunt cu adevărat revoltată :)>- !!!

..Vid...

..Acum câteva momente am trecut prin ceva...ciudat...şi nostim dacă stau şi analizez imaginea...

..Am ieşit puţin afară pentru că aveam nevoie de puţin aer...şi pentru că trebuia să mă întâlnesc cu cineva să-mi dea o carte...

...fără prea multe detalii, m-am îmbrăcat, mi-am luat mp3-ul fără de care nu plec nicăeri şi am plecat...am încercat să-mi păstrez echilibrul în oceanul rece de zăpadă încă adunat neuniform pe trotuare...

...în câteva minute am ajuns la locul de întâlnire..priveam în gol, ascultând cu atenţie melodia din căşti...deodată m-am "trezit" din acea stare de..amorţeală aş putea să-i zic...şi am privit în jur...

..Totul era într-o continuă mişcare, toată lumea se grabea, era ca un enorm furnicar...iar eu...eu eram singura care nu se mişca în toată această nebunie...mă simţeam ca o fantasmă...nimeni nu mă vedea, nimeni nu observa imobilitatea mea...făceam parte din decor...dar eram singură acolo, în toată forfota aceea urbană...şi mă gândeam dacă cineva ar putea să mă scoată din scena asta...şi în acel moment în căşti auzeam melodia "Hurt" a Christinei Aguilera şi am auzit două versuri esenţiale pentru completarea tabloului "Sometimes I wanna call you But I know you won't be there"...

...acest lucru m-a...surprins oarecum...coincidenţa gândului meu cu versurile melodiei...a fost o chestie foarte ciudată....şi acum nu ştiu dacă ar trebui să o analizez, sau să o consider o întâmplare fără importanţă...

..New sensation..

..hey hey..

..vă inspiră ceva anume această imagine?...ei bine..dacă nu vă dă chiar nicio idee asupra sentimentului sau mă rog întâmplării ce urmează s-o povestesc e bine :]] pentru că asta înseamnă că pot sa omit acest subiect fără să realizeze cineva :-"...

..Deci..astăzi a fost o zi legendară pentru mine..am luat primul meu 3 :">...şi ghiciţi la ce...la latină :]]...nici n-are rost să spun mai multe...oricum o să mă apăr şi o să zic, că eu n-am înţeles absolut dar ABSOLUT deloc declinarea a3a :]] şi în capul meu era o mare varză...şi pentru că cică punctajul a fost stabilit ca să ne fie nouă mai bine a zis dânsa [cu tonul ei specific :>] că a considerat orice mică eroare,greşeală şi a depunctat, şi deşi încurcasem doar 3 cazuri nu mi-a punctat nimic altceva...şi uite aşa the little foxy a luat 3 :]]...

　..de menţionat că la început mă bufnea râsul gândindu-mă câte tâmpenii am făcut acolo..dar după ce am revenit la luciditate..am relizat că-mi stricasem media acum la sfarsit de semestru, nu doar cea de la obiect care îmi iese 6, ci cea generală..

　

..eih..pentru toate există un început...şi apropo de început...astăzi a început ceva nou şi frumos pentru mine..:x...sper să dureze..:)...mai multe nu vă zic :p...

I'm back :)

..well, iată-mă aici..după o lungă perioadă de..linişte..că până la urmă de asta am avut nevoie...îmi cer scuze tuturor celor care au tot aşteptat să mai postez ceva şi i-am lăsat fără niciun răspuns...adevărul e că la un moment dat am trăit prea mult, îmi era trupul ca o sticlă de şampanie agitată care stă să explodeze...aveam mii de gânduri ce mă străpungeau în doar câteva fracţiuni de sencundă...

...nu aş avea destul timp să vă povestesc tot ce s-a întâmplat..o să punctez doar esenţialul...

După acea "mică" decepţie pe care am consemnat-o, am resimţit un adevărat "tsunami" sufetesc...a fost singurul moment din viaţa mea în care am urât pe cineva..şi în paralel am dispreţuit pe cel ce era aproape totul pentru mine...dar asta a fost o iluzie..o iluzie cu dublu tăiş, first of all acea persoană nu era acel lucru indispensabil, aşa cum îl consideram, a fost doar un factor de modelare a personalităţii mele...sau a fost o încercare...oricum, îi mulţumesc pentru tot ce a făcut pentru mine, chiar dacă nu şi-a dat seama şi poate nu o va face niciodată....

..dar toate astea au trecut, am promis că o să termin acea poveste, şi o să fac acest lucru imediat ce o să am nişte timp liber ;))...şi tot atunci o să spun şi motivul postării anterioare, pentru că acum chiar nu mai contează, în acel sens...

..tot ce am învăţat în ultimul timp este că trebuie să ai răbdare şi să te hrăneşti cu micile bucurii zilnice, fără a le trece prin prisma gândirii profunde...pentru că dacă începi să le analizezi, realizezi că defapt nu este niciun motiv de bucurie ci, chiar din contră...

hmm..cam atât cu trăirile triste, că acum sunt prea...bucuroasă (că poate fericită e prea mult zis :D)...a da şi mai fac o promisiune...că o să fac acea rubrică specială, pe care o avem cu toţii :x...

şi ca să destind atmosfera :> azi am luat un 10 + + E (de la excelent) =]]...tocilăreaţa de mine =]]....

cam atât am avut de zis..şi promit că nu mai abandonez :)

...O alta pierdere...

...ce înseamnă să pierzi ceva?...cum te simţi când speranţele îţi sunt spulberate?....atunci când treci prin asta nu găseşti cuvinte să-ţi exprimi trăirile...nu poţi să te gândeşti la ce s-a întâmplat...să judeci...să urăşti...nu poţi decât să te laşi dusă de sentimente...să închizi ochii şi să priveşti ploaia de lacrimi ce pune stăpânire pe sufletul tău,senin,până mai devreme...să vezi cum inima îţi e ruptă în mii de bucăţi...şi odată cu fiecare expiraţie este dispersată în aerul din lumea lipsită de viaţă din jurul tău...priveşti neputincioasă cum acolo unde cândva a fost ceva...ceva important pentru tine...rămâne doar un spaţiu gol şi rece...ce te doare la fiecare mişcare a corpului tău, mişcare făcută fără voia ta...devenind doar o marionetă ce nu-şi poate coordona gândurile...

...De ce să treci prin toate astea când tu ştii că nu ai făcut nimic rău...că meriţi să primeşti înapoi tot ce tu dăruieşti...?!...poate pentru că aceste lovituri directe te întăresc...te învaţă să nu mai repeţi nişte greşeli....pentru că aşa cum se spune "ce nu te omoară te face mai puternic"....

..De ce am ales acest subiect trist când astăzi a fost o zi aşa frumoasă?...pentru că asta am simţit aseară...am simţit lucruri pe care nu le înţelegeam...ură şi iubire....linişte şi confuzie...dorinţă de răzbunare şi resemnare...motivul...poate îl voi dezvălui mai târziu...mult mai târziu..atunci când nu va mai conta...

..şi aşa pentru sfârşit mi-a venit în minte ceva ce am reuşit să gândesc aseară...

"Te urăsc...

..nu pentru ce eşti..ci pentru ce n-ai vrut să fii...

..nu pentru ce-ai făcut..ci pentru ce n-ai vrut să faci...

..nu pentru ce-ai spus..ci pentru ce n-ai vrut să spui...

..nu pentru cum m-ai privit..ci pentru că n-ai ştiut să mă priveşti când am avut nevoie de ochii tăi...

..nu pentru cum mi-ai vorbit..ci pentru că n-ai ştiut să-mi vorbeşti când am avut nevoie de cuvintele tale...

..nu pentru tot ce ai făcut..ci pentru tot ce-ai fi putut să faci şi n-ai vrut..."

...EL si ea...

..acum cateva saptamani am participat ca supraveghetor la un concurs..celebrul Callude...deoarece ma plictiseam ingrozitor m-am gandit sa fac o mica povestire..care...poate...are treaba cu realitatea..sau poate nu...si m-am gandit s-o postez aici :)...

Gânduri îngheţate...

~Capitolul 1: întâlnirea..~

Totul a început într-un mod banal, total nesemnificativ. Ea era boboacă, primul an de liceu. Tremura de nerăbdare şi de frică. Sufletul ii era inundat de mii de sentimente pe care nu le înţelegea. Cu paşi timizi a intrat în noul său "cămin".

Era o privelişte care o înspămâta, accentuând fiorii de gheaţă ce îi cumprinseseră trupul. Se simţea nesigură,vânată,atent observată, cu toate că nu era decât o boabă de grâu într'un lan bine pârguit. Strângând puternic mâna prietenei sale, se îmbărbătă şi zâmbi, dulce şi inocent aşa cum ştia numai ea. Acel zâmbet ar fi putut risipi norii negrii şi furioşi într'o zi furtunoasă; puritatea lui ar fi redat cerului culoarea pură de azur.

Depăşind acest moment cu nu prea multă uşurinţă, îşi ridică privirea spre cei mai mari, ce inspectau atent fiecare mişcare a noilor veniţi. Atunci ceva s'a întâmplat, o poartă către magie a fost deschisă, spre a pătrunde lumina străvezie a sentimentelor nestăpânite; se întâmplă ceva unic; l'a zărit pe EL, un băiat de'a 10a, brunet cu părul creţ, tuns scurt, ochii albaştrii [şi verzi ;))], de înălţime medie, cu un zâmbet la fel de senin ca al unui copil ce îşi primeşte cadoul mult dorit în ziua de Crăciun. Arăta multă maturitate, dar în ochii săi minunaţi se oglindea sufletul jucăuş al unui ploduţ. Fără să ştie, a fermecat'o pentru "totdeauna" pe micuţa boboacă. Din acel moment teama i'a dispărut, s'a risipit ca lumina în abis; nu a rămas decât sentimentul de îndrăgire, ce punea stăpânire pe trupul ei firav din ce în ce mai mult. Era un sentiment mai pur decât oricare altul pe care l'a trăit, era ceva unic, plăcut, dar periculos.

O dată încheiată întreaga ceremonie, fata se întâlneşte cu prietenele ei, ce din păcate nu au intrat la acelaşi liceu cu ea. Fiecare îşi povesteşte experienţa din prima zi de boboacă. Ea asculta atentă întâmplările, însă încet..încet..se pierde în gânduri, totul în jurul ei dispare, rămâne doar ea într'o cameră goală, de un alb angelic.Doar ea şi o mie de întrebări având un singur subiect..EL. Acel "el" apărut de nicăieri, dar la momentul potrivit. În timp ce totul se derula într'un ritm alert în jurul ei, ea stătea tăcută, pierdută'n spaţiu şi timp, privind în gol cu un zâmbet hipnotizat pe chipul ei de copil. Realizând acest comportament fără precedent, prietenele sale o trezesc din acea stare de visare şi alarmate o întreabă ce s'a întâmplat. Ea îşi pierde cuvintele pentru un moment, până când una dintre fete adresează întrebarea decisivă "e vorba de un băiat?". Rămase uimită de viteza întâmplărilor. Fata zâmbeşte mutându'şi privirea spre fereastra deschisă prin care pătrundeau razele calde ale soarelui tomnatic. Constrânsă de curiozitatea prietenelor, tânăra îşi caută cuvintele pentru a exprima ceea ce a simţit şi ce simte. Însă în zadar încearcă, deoarece acele stări nu puteau fi explicate în cuvinte atât de banale; dar prietenele ei cunoscându'i sufletul şi modul de a fi, îşi dau seama de ceea ce ea vroia sî le transmită.

Era copleşită de cele întâmplate şi mărturisi că nu vrea să facă niciun pas înainte, deoarece el nu se va uita niciodatî la o fată ca ea. Dar gândurile acestea negative şi poate fără rost, au fost îndepărtate de cei doi îngeri păzitori ai săi, prietenele ei, hotărând să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a'şi face loc în inima lui.

Aici începe un nou capitol al vieţii adolescentei ce întâlneşte prima IUBIRE de liceu!...

***

..Cam asa arata primul capitol din acest.."ceva"..:D..am promis cuiva ca voi continua povestea...si asa voi face..insa..momentan imi lipseste timpul...si poate vointa de a'mi aminti...sper sa va placa aceasta mica, chestiuta...