..Vid...

..Acum câteva momente am trecut prin ceva...ciudat...şi nostim dacă stau şi analizez imaginea...

..Am ieşit puţin afară pentru că aveam nevoie de puţin aer...şi pentru că trebuia să mă întâlnesc cu cineva să-mi dea o carte...

...fără prea multe detalii, m-am îmbrăcat, mi-am luat mp3-ul fără de care nu plec nicăeri şi am plecat...am încercat să-mi păstrez echilibrul în oceanul rece de zăpadă încă adunat neuniform pe trotuare...

...în câteva minute am ajuns la locul de întâlnire..priveam în gol, ascultând cu atenţie melodia din căşti...deodată m-am "trezit" din acea stare de..amorţeală aş putea să-i zic...şi am privit în jur...

..Totul era într-o continuă mişcare, toată lumea se grabea, era ca un enorm furnicar...iar eu...eu eram singura care nu se mişca în toată această nebunie...mă simţeam ca o fantasmă...nimeni nu mă vedea, nimeni nu observa imobilitatea mea...făceam parte din decor...dar eram singură acolo, în toată forfota aceea urbană...şi mă gândeam dacă cineva ar putea să mă scoată din scena asta...şi în acel moment în căşti auzeam melodia "Hurt" a Christinei Aguilera şi am auzit două versuri esenţiale pentru completarea tabloului "Sometimes I wanna call you But I know you won't be there"...

...acest lucru m-a...surprins oarecum...coincidenţa gândului meu cu versurile melodiei...a fost o chestie foarte ciudată....şi acum nu ştiu dacă ar trebui să o analizez, sau să o consider o întâmplare fără importanţă...