...O alta pierdere...

...ce înseamnă să pierzi ceva?...cum te simţi când speranţele îţi sunt spulberate?....atunci când treci prin asta nu găseşti cuvinte să-ţi exprimi trăirile...nu poţi să te gândeşti la ce s-a întâmplat...să judeci...să urăşti...nu poţi decât să te laşi dusă de sentimente...să închizi ochii şi să priveşti ploaia de lacrimi ce pune stăpânire pe sufletul tău,senin,până mai devreme...să vezi cum inima îţi e ruptă în mii de bucăţi...şi odată cu fiecare expiraţie este dispersată în aerul din lumea lipsită de viaţă din jurul tău...priveşti neputincioasă cum acolo unde cândva a fost ceva...ceva important pentru tine...rămâne doar un spaţiu gol şi rece...ce te doare la fiecare mişcare a corpului tău, mişcare făcută fără voia ta...devenind doar o marionetă ce nu-şi poate coordona gândurile...

...De ce să treci prin toate astea când tu ştii că nu ai făcut nimic rău...că meriţi să primeşti înapoi tot ce tu dăruieşti...?!...poate pentru că aceste lovituri directe te întăresc...te învaţă să nu mai repeţi nişte greşeli....pentru că aşa cum se spune "ce nu te omoară te face mai puternic"....

..De ce am ales acest subiect trist când astăzi a fost o zi aşa frumoasă?...pentru că asta am simţit aseară...am simţit lucruri pe care nu le înţelegeam...ură şi iubire....linişte şi confuzie...dorinţă de răzbunare şi resemnare...motivul...poate îl voi dezvălui mai târziu...mult mai târziu..atunci când nu va mai conta...

..şi aşa pentru sfârşit mi-a venit în minte ceva ce am reuşit să gândesc aseară...

"Te urăsc...

..nu pentru ce eşti..ci pentru ce n-ai vrut să fii...

..nu pentru ce-ai făcut..ci pentru ce n-ai vrut să faci...

..nu pentru ce-ai spus..ci pentru ce n-ai vrut să spui...

..nu pentru cum m-ai privit..ci pentru că n-ai ştiut să mă priveşti când am avut nevoie de ochii tăi...

..nu pentru cum mi-ai vorbit..ci pentru că n-ai ştiut să-mi vorbeşti când am avut nevoie de cuvintele tale...

..nu pentru tot ce ai făcut..ci pentru tot ce-ai fi putut să faci şi n-ai vrut..."