Topsy - Turvy...

Well.. a trecut iar ceva mai mult timp de când nu am mai scris.. dar m’am gândit că dacă tot mă’ntorc p’aici s’o fac într’un mod artistic.. vă voi împărtăşii o poveste ciudată, inspirată dintr’un „caz real”, deşi cred că’i exagerată denumirea.. în fine..
Povestea începe într-un mod banal... nu era decât o altă seară de miercuri.. ca în orice altă zi din timpul săptămânii, după câteva teme chinuite şi nimic notabil, ea se relaxa făcând nişte exerciţii fizice şi ascultând muzica ce mereu o făcea să se simtă plină de energie.. În cele din urmă oboseală şi-a făcut apariţia şi după ritualul obişnuit fata se aşează în pat pentru o mică vizită în lumea viselor..

A doua zi dimineaţă a intrat pe mess ca deobicei, a vorbit cu prietenul ei, era la fel de încântată ca în fiecare zi că-l va avea din nou în braţe.. dar de data asta ceva a fost diferit.. a simţit ceva ciudat în cuvintele lui, dar ştia că este doar o „iluzie”.. A devenit însă conştientă în momentul în care el i-a scris „m-am gândit şi.. e mai bine să ne despărţim o vreme”.. nu ştia ce sa creadă.. privea neputincioasă acele cuvinte care-i anihilau toate simţurile.. a realizat că nu era o glumă, totul era real, mai real ca trupul său ce parcă se pierdea în aerul rarefiat ce o înconjura.. devenise foarte agitată, se simţea sugrumată.. vroia să plângă, să scoată tot răul, toată durerea afară.. dar nu putea, corpul ei se împotrivea.. Cu mare greutate s-a pregătit pentru şcoală.. s-a întâlnit cu o prietenă şi au pornit pe jos spre şcoală.. era tăcută şi agitată.. nu putea materializa nimic din ce simţea.. era frustrată, tristă, disperată.. Dar în cale îi apare el.. se privesc în ochi.. el îi zâmbeşte ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.. i-a întors zâmbetul cu speranţa că nimic din cele întâmplate nu a fost adevărat.. Atunci el îşi îndreaptă mâna către a ei.. îşi ating varfurile degetelor.. iar în acel moment se petrece un lucru ciudat, poate magic, fata este străpunsă de o senzaţie unică, pe care nu a mai avut-o înainte; un flux de energie îi străbate corpul.. şi apoi brusc el îşi retrage mâna amintindu-şi de decizia luată, şi îi spune un sfios „scuze”..

Zdruncinată de acea energie ciudată, fata deschide ochii, priveşte pe fereastră şi realizează că totul nu a fost decât un vis.. un vis urât.. Deşi conştientă că nimic nu a fost real nu-şi poate stăpâni agitaţia.. îşi dorea ca el să fie acolo, să o îmbrăţişeze şi să-i spună că totul a fost un vis.. Şi parcă i-a citit gândurile, deoarece în acea zi a avut mai multă grijă de ea ca oricând..

Mi se pare o poveste foarte drăguţă, pe o parte.. pe de altă parte e ceva tulburător... Poate veţi spune că este prea siropos şi bla bla n-am avut ce face şi că nu e nimic original.. dar v-am spus de la început e inspirată dintr-o întâmplare reală.. foarte reală...So dacă nu o să vă placă îmi pare rău..

..from paradise to PARANOID..

...Hey hey :)

..Sunt.. într-o stare proastã.. foarte ciudatã.. mai în glumã mai în serios aş putea spune cã “am folosit cam mult gel” ;)).. dar nu cred cã e vorba doar de asta..

Ieri sã zicem cã nu am fost în elementul meu [din toate punctele de vedere].. şi azi dimineaţã m-am trezit şi mai rãvãşitã, cu şi mai multe presimţiri.. practic sunã ca o mare tâmpenie.. sunt doar gândurile unei fete îndrãgostite, ameţite şi cu nişte coşmaruri care apar uneori în urma unor filme.. şi sunt sigurã cã aşa este.. dar e ciudat cam totul.. şi poate cã îmi este fricã, nu ştiu de ce.. mai exact.. poate sã nu se repete toate poveştile de pânã acum.. deşi ştiu cã nu ar putea sã fie aşa.. dar indiferent cât de conştientã sunt.. senzaţiile nu dispar.. şi urãsc când n-am ce face, pentru cã stau, cu o muzicã lentã pe fundal şi meditez şi nu e bine, nici pentru mine, nici pentru cei din jurul meu :)) care trebuie sã-mi suporte toanele..

Ştiu cã n-aţi înţeles nimic şi poate nici nu trebuia sã dau “Postare”.. ci doar sã rãmânã under-construction pentru.. hmm.. totdeauna ;)).. sincer nici nu ştiu de ce am vrut sã încerc sã descriu ce am în minte şi suflet acum, pentru cã oricum nu mi-a reuşit.. şi nu pot povesti totul chiar aşa cum e ;)) din diferite motive =D…

Sper ca paranoia mea sã disparã.. nu ştiu cum se face dar nu am apucat sã vã povestesc lucrurile frumoase.. ciudatã mai e natura omului.. şi dacã tot mi-am amintit ţin sã vã mãrturisesc cã acum 2 zile am descoperit cum poţi atinge raiul în câteva secunde şi cum poţi deveni cea mai fericitã fiinţã de pe pãmânt, devenind treptat doar o “sitã” prin care trec sentimentele cele mai frumoase.. iar dupã ce trece aceasta stare [practic, pentru cã defapt continui sã trãieşti totul ;))] rememorezi ca pe o scenã dintr-un film.. genul programului: ROMANCE.. ;))… prin rememorarea acelor momente, m-am mai liniştit.. pentru un moment ;)).. doar sunt rac, ce Doamne iartã-mã.. un pas înainte.. cât mai mulţi înapoi :))…

Te iubesc :*

Me?!

Hey hey..

Am revenit în cele din urmã.. lipsa mea nu e fondatã.. adicã.. nu ştiu cum sã vã explic.. de multe ori am vrut sã mã-ntorc la tastaturã şi sã-mi aştern gândurile, dar.. mi s-au întâmplat diverse.. cum ar fi.. pur şi simplu intervenţia unui sentiment cât se poate de pur, lenea.. sau am zis pur şi simplu cã voi avea mai mult timp a2a zi.. sau nu-mi gãseam cuvintele şi alegeam sã renunţ..

Azi sunt într-o stare deplorabilã.. în dimineaţa asta una din BFF’urile mele a plecat la ţarã.. azi dupã-amiazã mi-am condus o altã BFF la garã, urmând ca în urmatoarele 2-3 zile sã rãmân cam singuricã..

Când am plecat de acasã era o atmosferã ciudatã afarã.. aerul era cald,dar uscat.. cerul era albastru şi soarele trimitea fascicole calde.. dar în unele “colţuri” apãruserã nişte petice mai “negre”.. speram sã disparã odatã cu acele adieri mai rãcoroase.. dar n-am avut noroc.. în timp ce stãteam pe peron aşteptând ca Andreea sã plece a început sã fulgere.. apoi acestea au fost urmate de tunete puternice.. nu mai auzisem aşa ceva de vara trecutã [îmi spuneai.. :))].. mã cuprinsese o stare plãcutã.. mã gândeam cã, cu aceste manifestãri violente îşi intrã în drepturi “vara”, cea timpurie, pe care am tot aşteptat-o.. dar tunetele au devenit mai puternice şi a început şi o ploaie cãlduţã.. Am urcat într-un maxi-taxi, eram singurã în maşinã pe lângã şofer, acesta m-a privit zâmbind şi m-a întrebat dacã mi-a fost fricã, i-am întors zâmbetul politicos şi i-am zis sincer “cam da”.. Mi-am ales un loc lânga fereastrã şi mi-am pus cãştile-n urechi.. priveam cum stropii calduţi loveau cu putere geamul şi se prelingeau încet, lãsând urme întrerupte,ce formau mici labirinte umede.. Atmosfera era încântãtoare.. în cãsti auzeam “A beautiful mess” a lui Jason Mraz.. ritmul lent şi picãturile de ploaie mã fãceau sã visez cu ochii deschişi.. nu v-aş putea spune la ce, pentru cã odatã terminatã melodia a început o alta cu un ritm mult mai alert şi am pierdut şirul gândurilor..

Ajunsã acasã m-am refugiat în camera mea şi am început sã citesc o carte pe care mi-am dorit-o foarte mult şi datoritã unui îngeraş pãzitor, am primit-o.. este un roman de dragoste cam trist.. iar cei doi pun pe hârtie toate sentimentele lor.. în mare parte cam dureroase.. şi fiind predispusã în a capta foarte uşor ce e în jurul meu, trãiam din plin toate acele sentimente scoase la ivealã de trecerea timpului.. starea mea devenind şi mai melancolicã..

Acum este şi mai rãu.. nici mãcar nu mai pot citi acea carte.. stau cu ea în mânã şi nu pot sã citesc decât un cuvânt.. m-am uitat la un episod nou din HANNAH MONTANA :.. şi nici nu sunt în stare sã-i transmit iubitului meu ce simt..

V-aţi convins cã sunt ca într-un sevraj?.. acum a intervenit şi plictiseala.. simt cã nu pot face nimic.. şi mai rãu este cã nu am nici cea mai micã dorinţã de a face ceva ca sã schimb totul.. mã complac în aceastã stare jalnicã.. este foarte ciudat..

Şi iatã încã un lucru “strange”.. şi anume cum voi încheia acest post.. cu 2 cuvinte simple.. care nu cred cã au legaturã cu ce am scris pânã acum..

Te iubesc :*